Bizonul american

Aseara am fost la teatru.
O, Doamne, de cind nu mai facusem asta!
Si reintilnirea cu una dintre marile mele iubiri s-a petrecut intr-un teatru mic, sub (la propriu!) Calea Victoriei - Teatrul Act. Aflu cu stupoare ca exista de 10 ani. Si ma urasc pentru incapatinarea de a merge doar la National, Nottara, Bulandra, rar Odeon.

Piesa - 'American Buffalo'. Cu Marius Florea Vizante, Vlad Zamfirescu si Gheorghe Ifrim. Regizor Cristi Juncu.
Recomandata in Catavencu (si nu numai), anuntata ca jucindu-se 'cu casa inchisa', o vinam de citeva saptamini. Imi oferea ocazia sa-i vad pe scena (ma rog, la o atingere de umar) pe Vizante si Zamfirescu Jr., pe care ii ador, stiindu-i din pacate doar de la TV.
M-am abonat la newsletter pe site-ul teatrului
( http://www.teatrulact.ro/) si, la 2 ore dupa ce am primit stirea ca se joaca pe 7 februarie, caci mai devreme nu era deschisa casieria, sunam sa rezerv bilete.

Sala (foarte mica si strinsa in jurul scenei ca un fular) ticsita. Cred ca anuntul "Spectacolul nu este recomandat persoanelor sub 16 ani" a contat ceva la atragerea spectatorilor... De ce aceasta avertizare? Se injura. Dar nu am fost uimita de cuvintele 'dure', ci de frecventa cu care sint rostite de (doua dintre) personaje.
Si se ride. Am ris 130 de minute, pe diverse tonalitati (uneori si de risul celorlalti spectatori), la replici, gesturi, interjectii, priviri, rabufniri...

Un spectacol impecabil. Atitea superlative n-am folosit niciodata, sa-mi fie iertata efuziunea, dar numai cine a vazut ce am vazut eu aseara ma poate intelege.


Vizante - divin. Un rol extrem de dificil, comic prin tragism. A reusit sa-mi smulga o lacrima, atit a fost de veridic retardatul pe care il interpreteaza. Incapabil sa inteleaga fraze pueril de simple, dar capabil de gesturi de maxima afectiune fata de prieteni.

Vlad Zamfirescu - o surpriza totala. Acest barbat serios si maximum elegant poate injura cu atita naturalete? Da, poate. Si chiar o face, vreo doua ore, declansind hohote aproape de fiecare data. Iar cind plinge simti un gol in stomac - aha, deci nu e un dur, after all... Si nu este brunet, cum pare la TV, ci blond-roscat. Femeia din mine trebuia sa mentioneze si un aspect frivol...

Gheorghe Ifrim nu stiam cine e, cu rusine recunosc aici ca il vazusem doar in reclame. Este foarte tare, doamnelor si domnilor. Un Don Corleone in mizerie, astmatic si batos dar, mai presus de toate, principial. Un tata bun si intelegator pentru cei doi 'loseri' Vizante & Zamfirescu, sperind sa-i invete 'de bine'.

Am fost atit de aproape de scena (exact cum imi place, sa simt praful de pe podeaua scenei in nari, sa vad ridurile actorilor), incit ma intreb cum pot acesti oameni sa se concentreze sub atitea priviri si respiratii. Evacuarea salii se face printre obiectele de recuzita, remarcabil.

Acum vinez newsletterul de la Act, astept o piesa cu Marcel Iures, TREBUIE sa il vad si pe El.